O să redau un fragment din evocarea pe care i-a făcut-o cel mai apropiat colaborator al său, gen. Aurel Rogojan:

“A pornit și a răzbit în viață cu îndemnurile și povețele mamei Eugenia și ale bunicii, tatăl Nicolae fiind pe front pentru eliberarea fraților de peste Prut și întregirea țării și a neamului, apoi într-un lung prizonierat.  Mama și bunica, neștiutoare de carte, și-au dorit să-l vadă dascăl. Le-a ascultat.

Elev eminent al Liceului „Gheorghe Chițu” din Craiova, s-a pregătit ca învățător.  

A fost remarcat pentru calitățile dovedite și îndrumat să activeze în Uniunea Asociațiilor Elevilor din România, Organizația Tineretului Sătesc, iar după unificarea mișcărilor de tineret în Uniunea Tineretului Muncitoresc.  

Din anul 1951, odată cu admiterea în Școala Militară și până la data de 05 ianuarie 1990 a fost militar activ.

A parcurs cu tenacitate toate treptele ierarhiei militare și  profesionale, până la gradul de general cu trei stele și  înalta demnitate de ministru secretar de stat în Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului. 

Două decenii și jumătate a activat în domeniul învățământului militar din Ministerul de Interne. Ca șef al Direcției Învățământ a pus bazele mai multor instituții de formare și specializare a personalului din toate armele Minsterului de Interne. în această calitate a pus în aplicare decizia politică istorică și ordinul memorabil ca ofițerii de informații externe ai României să nu se mai pregătească prin alte țări. De asemenea, i se datorează unificarea și transformarea școlilor de ofițeri în instituții de învățământ superior.  

Din anul 1977 și până la finalul abrupt al carierei militare a făcut parte din conducerea Ministerului de Interne ca secretar de stat, adjunct al ministrului, ministru secretar de stat și șef al Departamentului Securității Statului  (membru al Guvernului). 

A pus bazele sistemului național de apărare antiteroristă și a inițiat o amplă reforma contraspionajului , două domenii pe care le-a coordonat nemijlocit și în care România a avut rezultate de rezonanță internațională.

In perioadele de maximă confruntare a beligeranților Războiului Rece , mai bine de un deceniu a fost mandatat, de la cel mai înalt nivel, să pregătească vizitele oficiale în străinătate ale Președintelui României, calitate în care a câștigat stima, respectul și aprecierile deosebite  ale președinților sau prim miniștrilor statelor vizitate, pentru maniera exemplară în care a promovat și apărat interesele tării sale în relațiile internaționale. În fapt, acesta a fost și temeiul pentru care a fost investit în ultima și cea mai importantă funcție deținută, fiind primul și unicul profesionist din interiorul sistemului numit ca șef deplin al Securității Statului. ”

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Despre rolul său în evenimentele din Decembrie 1989 puteți citi aici:

http://evz.ro/generalul-iulian-vlad-a-murit.html

This article has 2 comments

  1. Dumnezeu sa.l odihneasca in pace ! El sigur nu a tradat interesele poporului roman…

  2. Cu siguranta, pâna adevarul va triumfa, sa pastram un moment de reculegere pentru omul Iulian Vlad si sa-i spunem un crestinesc: Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*